Pe 25 martie 2010 se împlinesc 7 ani de când, din rândurile membrilor Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos" din Galaţi, a plecat către tărâmul eternităţii profesorul Vasile Şimanschi, preţuit reprezentant al culturii şi învăţământului universitar gălăţean.
Născut la 10 mai 1945 la Buşteni, localitate în care a urmat cursurile şcolii generale şi apoi pe cele ale liceului teoretic, tânărul elev şi-a format ca principii călăuzitoare în întreaga sa existenţă respectul pentru frumos, pentru trecut şi pentru adevăr.

Alesele sale calităţi interioare îl propulsează ca şef de grupă pe studentul Vasile Şimanschi, înscris la secţia de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi.

La absolvirea studiilor superioare, în 1968, rezultatele deosebite i-au asigurat repartizarea într-un mediu academic elevat, în rândurile Universităţii „Dunărea de Jos", instituţie căreia avea să-i rămână devotat toată viaţa.

Vreme de aproape trei decenii şi jumătate, cât a slujit cultura şi învăţământul superior gălăţean, Vasile Şimanschi şi-a dovedit cu prisosinţă calităţile de dascăl înnăscut, respectat de superiori, stimat de colegi, iubit de studenţi.

Demnitatea de dascăl, lipsită de orice formalism, era dublată de o rară prestanţă, de o distincţie care îi individualiza personalitatea plurivalentă.

Ca profesor de istorie, Vasile Şimanschi a dovedit un real ataşament faţă de valorile culturii naţionale, faţă de problemele trecutului românesc, pe care, cu erudiţie şi căldură, dar şi, în spiritul obiectivităţii istorice, sine ira et studio, le-a înfăţişat studenţilor săi.

Veritabilul cult al şcolii, deosebita sa generozitate, dorinţa de a contribui determinant la ctitorirea şcolii istorice universitare gălăţene, sunt simţăminte care i-au însufleţit întreaga carieră  didactică şi care l-au motivat să doneze Catedrei de Istorie cărţile din biblioteca sa personală, cărţi strânse într-o viaţă de om.

Pentru toţi cei care l-au cunoscut, Vasile Şimanschi va rămâne veşnic în amintire ca un bun român, ca un prieten, coleg şi om ales, exemplar prin sinceritatea, abnegaţia şi onestitatea sa, altruist şi dezinteresat, având umor şi bună dispoziţie, iubit şi apreciat.

Nu este poate o întâmplare faptul că Dumnezeu l-a adus lângă El într-o zi de mare sărbătoare, Bunavestire, când se prăznuieşte Vestea cea Bună, ziua în care omenirea a aflat că se poate mântui, că moartea nu este un sfârşit, ci un nou început.

În amintirea sa, cei care l-au cunoscut şi apreciat sunt invitaţi să participe la un moment comemorativ ce va avea loc joi, 25 martie 2010, în Corp A (intersecţia străzilor Gării şi Carnabel), Sala A 208, de la ora 12,00.

Catedra de Istorie a Universităţii „Dunărea de Jos", Galaţi