prof. univ. dr. Vasile Lica

25 ianuarie 1953 - † 8 noiembrie 2010

La 8 noiembrie 2011 s-a împlinit un an de la trecerea către cele veşnice a prof. univ. dr. Vasile Lica, una dintre personalităţile de prim rang ale învăţământului superior gălăţean.

Vineri, 18 noiembrie 2011, Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos" din Galaţi organizează un moment istoric de evocare a Magistrului şi Profesorului Vasile Lica. Evenimentul va avea loc in sala AS011, incepand cu ora 10.00.

Născut la 25 ianuarie 1953, în comuna Beceni din judeţul Buzău, Vasile Lica a manifestat de timpuriu înclinaţie pentru cuvântul scris şi pentru actul de cultură în general. Absolvent strălucit al Facultăţii de Istorie a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Vasile Lica a întreţinut o relaţie aparte cu marele epigrafist şi istoric al antichităţii, prof. univ. dr. Nicolae Gostar. A fost o relaţie de tip maestru-discipol, dar şi de prietenie, construită pe afinităţi elective profunde, pe amândoi unindu-i dragostea pentru istoria antică şi, în particular, pentru destinul strămoşilor geto-daci. De altfel, prima lucrare majoră a profesorului Lica, dedicată evoluţiei societăţii geto-dacice, a fost realizată împreună cu magistrul său (N. Gostar, V. Lica, Societatea geto-dacică de la Burebista la Decebal, Editura Junimea, Iaşi 1984).

După dispariţia lui Nicolae Gostar în 1978, interesul său pentru antichitate şi pentru izvoarele scrise ale istoriei spaţiului românesc l-au adus în apropierea prof. univ. dr. Vladimir Iliescu. Stăpânind perfect limbile antichităţii clasice şi tradiţia literară greco-latină, Vladimir Iliescu s-a dovedit, la fel ca Nicolae Gostar, un adevărat magistru pentru tânărul istoric Vasile Lica. Domnia sa l-a stimulat în studiul izvoarelor antice şi, încă din anii '80, i-a deschis o fereastră către cercetarea istoriei vechi în mediul academic german. Colaborarea lor a continuat, nezdruncinată, vreme de trei decenii şi s-a dovedit foarte productivă, oferind istoriografiei moderne numeroase reconstrucţii pertinente asupra raporturilor geto-dacilor cu Roma.   

Anii 1977-1990 i-a petrecut în mediul preuniversitar, timp în care a slujit mai multe instituţii de învăţământ din municipiul Brăila. După 1989, Vasile Lica a valorificat deschiderea ştiinţifică apărută şi s-a înscris la doctorat, în cadrul Institutului de Arhelogie "Vasile Pârvan" din Bucureşti, sub coordonarea domnului Alexandru Suceveanu. La doar doi ani de la începerea acestei colaborări, în iunie 1992, Vasile Lica şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul Relaţiile politico-juridice ale Romei cu geto-dacii până la anul 106 p.Chr. Pentru antichitatea românească, abordarea domnului Lica a reprezentat un câştig consistent, aşezând istoria geto-dacilor în contextul politicii Romei în Balcani şi raportând-o la normele dreptului roman interstatal.

Începând cu anul 1991, Vasile Lica fost printre puţinii români care au primit o bursă Humboldt, exploatată din plin în mai multe etape: 1991-1992, 1994, 1995, 1996, 2001, 2005, 2006, 2009-2010. Perioadele petrecute în universităţi de prestigiu din Germania, la Bonn, Aachen, Köln sau Düsseldorf, în compania unor istorici de prim rang pentru antichitatea clasică, l-au consacrat ca istoric. În 2000, ca o încununare a eforturilor sale în câmpul cercetării, teza de doctorat a domnului Lica a văzut lumina tiparului, sub titlul The Coming of Rome in the Dacian World, în celebra serie Xenia, serie dedicată antichităţii, a Universităţii din Konstanz.

Mediul german a fost o a doua şcoală pentru Vasile Lica, din punct de vedere cultural, dar şi ca mod de viaţă. Astfel, el a devenit unul din promotorii de frunte ai valorilor culturale germane în spaţiul românesc. Ataşat sincer de realizările ştiinţifice germane, Vasile Lica a întreţinut legături strânse cu unii dintre marii istorici germani, precum Gerhard Wirth, Armin Heinen, Klaus Heitmann sau Peter Schreiner, şi a deschis în urbea de pe malul Dunării o filială a Centrului Cultural German.

După modelul universităţilor germane, în anul 1998, Vasile Lica a înfiinţat un seminar de istorie antică şi epigrafie în cadrul universităţii gălăţene, de mare prestigiu naţional, căruia i-a dat numele "Nicolae Gostar". Istorici din Germania, prieteni şi colegi ai domnului Lica, au fost prezenţi în ultimul deceniu la Galaţi, susţinând cursuri sau conferinţe. Cu ajutorul lor generos şi prin eforturile Magistrului, astăzi, Seminarul "Nicolae Gostar - Vasile Lica" este dotat cu una din cele mai complete biblioteci de istorie antică din România.

Din anul 1991, Vasile Lica a fost invitat să participe la înfiinţarea secţiei Istorie din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos" din Galaţi. Se poate spune, fără a greşi, că este unul din ctitorii învăţământului istoric superior gălăţean, având o contribuţie decisivă la existenţa Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie.

În cadrul universităţii, Vasile Lica a parcurs toate treptele carierei universitare, devenind, începând cu anul 2004, conducător de doctorate. Din anul I de facultate şi până la susţinerea doctoratului, domnul profesor Lica s-a dovedit, pentru foarte mulţi tineri studioşi, îndrumătorul prin excelenţă şi, în multe privinţe, un adevărat părinte. Vasile Lica făcea parte din acea specie rară a profesorului de vocaţie, fiind legat trup şi suflet, până în ultima clipă, de destinul facultăţii.

Calităţile ştiinţifice şi organizatorice l-au recomandat pe domnul Lica pentru ocuparea unor funcţii importante în cadrul universităţii gălăţene. Pe rând, a fost şef al Catedrei de Istorie, prodecan al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie şi unul din cei mai activi membri ai Senatului universităţii. Pe plan naţional, Vasile Lica a fost expert în diverse programe şi membru în numeroase comisii ştiinţifice la cel mai înalt nivel, din cadrul sistemului de învăţământ românesc (expert CNCSIS, CEEX, RNE şi ARACIS, membru în comisia de specialitate Istorie a CNATDCU, coordonator pentru 5 programe Erasmus-Socrates).

Vasile Lica a fost un profesor, un savant, un lider cunoscut şi apreciat de foarte mulţi oameni, care i-au resimţit dureros dispariţia prematură. După domnia sa rămân numeroase cărţi, articole şi o impresionantă bibliotecă, dar mai ales amintirea puternică a unui om care a marcat adesea decisiv destinul celorlalţi.