La propunerea Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați va acorda joi, 3 octombrie 2013, la ora 13.00, în Aula Magna din Str. Domnească nr. 111, ca urmare a Hotărârii nr. 42 din 4 aprilie 2013 a Senatului Universităţii, înaltul titlu academic de Doctor Honoris Causa domnului Acad. Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, membru titular al Academiei Române, Rectorul Universităţii „Babeş–Bolyai” din Cluj-Napoca, Directorul Centrului de Studii Transilvane, reputat istoric ce se bucură de o binemeritată notorietate în spaţiul cultural–academic şi universitar românesc şi european.

Domnul profesor Ioan-Aurel Pop s-a născut la 1 ianuarie 1955 în localitatea Sântioana (jud. Cluj). A urmat studiile primare şi gimnaziale la Braşov, apoi pe cele ale renumitului Liceu „Andrei Şaguna” (1970-1974), din aceeaşi urbe, absolvind ca şef de promoţie. Pasiunea pentru descoperirea şi cunoaşterea trecutului românilor din Transilvania l-a determinat pe domnul Ioan-Aurel Pop să opteze pentru cursurile Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, pe care a absolvit-o ca şef de promoţie în 1979. Îndrumat pe calea cercetării documentare de istorici reputaţi, ce i-au fost dascăli sau pe care i-a cunoscut îndeaproape frecventând Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca şi Arhivele Judeţene Cluj, domnul Ioan-Aurel Pop s-a format şi perfecţionat ca istoric medievist. După obţinerea Diplomei de absolvire, cu specializarea Istorie medievală, domnul Ioan-Aurel Pop a primit repartiţie şi a activat o jumătate de deceniu (1979-1984) ca profesor în învăţământul preuniversitar clujean, urmându-şi totodată vocaţia de cercetător, întreprinzând investigaţii asupra fondurilor din arhive şi publicând articole de specialitate în periodicele ştiinţifice de profil. Accederea prin concurs, în 1984, în rândul corpului didactic al Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” a constituit recunoaşterea firească a înzestrării pedagogice şi a chemării pentru cercetarea istorică dovedite cu prisosinţă de domnul Ioan-Aurel Pop. Astfel, din 1984 şi până în 1996, domnia sa a parcurs toate treptele carierei didactice, de la asistent la profesor universitar titular, predând în cadrul Almei Mater Napocensis cursuri fundamentale, speciale şi opţionale ca Istoria medie a României, Paleografie latină, Limba izvoarelor istorice – latină, Istoria Transilvaniei, Heraldică, Genealogie, Formarea naţiunilor europene.

În 1989 a susţinut public cu succes teza de doctorat Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV–XVI, apărută în volum cu titlul Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV–XVI, lucrare laureată cu premiul George Bariţiu al Academiei Române (1991). Domnul Ioan–Aurel Pop a beneficiat de numeroase stagii de cercetare şi documentare în străinătate, care i-au îngăduit să frecventeze, şi astfel să acceadă nemijlocit la un bogat material documentar şi bibliografic, arhive şi biblioteci din Austria, Cehia, Franţa, Germania, Italia, Polonia, SUA, Ungaria, etc. Pe temeiul acestor surse, D–sa a publicat volume şi articole ştiinţifice de referinţă în istoriografia românească şi europeană, contribuind substanţial la progresul notabil înregistrat după 1989 în cunoaşterea istoriei medievale şi premoderne a spaţiului românesc şi a Europei Răsăritene şi Centrale.

După fructuoasa experienţă, din răstimpul 1991–1992, ca bursier Fulbright Visiting Professor la Universitatea din Pittsburgh–Pennsylvania (SUA), profesorul Ioan–Aurel Pop a condus, în calitate de Director, Centrul Cultural Român din New York (1994–1995) şi mai târziu Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia (2003–2007). Alături de alţi distinşi universitari clujeni, D–sa a contribuit la fondarea Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, continuator al Centrului de Studii şi Cercetări privind Transilvania care a funcţionat în cadrul Universităţii din Cluj–Sibiu în perioada 1942–1948. Sub conducerea D–sale, începând din anul 1993, renăscutul Centru de Studii Transilvane, în prezent parte a Filialei Cluj a Academiei Române, a derulat numeroase programe de cercetare cu largă vizibilitate internaţională şi impact deosebit în istoriografia noastră, la editura instituţiei fiind editate peste 100 de volume de specialitate. Prin stăruinţa Acad. Ioan–Aurel Pop şi a colaboratorilor săi apropiaţi, periodicul ştiinţific al Centrului de Studii Transilvane, Transilvanian Review, este de aproape două decenii printre cele mai prestigioase publicaţii seriale din Europa Centrală şi Răsăriteană, fiind de altfel singura revistă românească de istorie indexată în ISI Web of Science (în Social Sciences Citation Index şi Arts & Humanities Citation Index).

Acad. Ioan-Aurel Pop este un istoric cu operă consistentă şi solid documentată, care însumează câteva sute de articole ştiinţifice şi aproape 40 de volume publicate în calitate de autor, coautor şi coordonator. Dintre lucrările de autor ale D–sale se impun a fi amintite: Instituţii medievale româneşti. Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV–XVI (Cluj-Napoca, 1991); Românii şi maghiarii în secolele IX–XIV. Geneza statului medieval în Transilvania (Cluj-Napoca, 1996); Istoria Transilvaniei medievale, de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul (Cluj-Napoca, 1997); Geneza medievală a naţiunilor moderne (secolele XIII–XVI) (Bucureşti, 1998); Naţiunea română medievală. Solidarităţi etnice româneşti în secolele XIII–XVI (Bucureşti, 1998); Istoria, adevărul şi miturile. Note de lectură (Bucureşti, 2002); Contribuţii la istoria culturii româneşti (cronicile braşovene din secolele XVII–XVIII) (Cluj-Napoca, 2003); „Din mâinile valahilor schismatici ...”. Românii şi puterea în Regatul Ungariei medievale (secolele XIII–XIV) (Bucureşti, 2011). Coordonator şi coautor al unor sinteze de istorie a României (din rândul cărora menţionăm Istoria României. Compendiu, coord.: Ioan–Aurel Pop şi Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, 2004), academicianului Ioan–Aurel Pop şi istoricilor clujeni le datorăm cea mai recentă şi reuşită sinteză de istorie a Transilvaniei, apărută în trei volume, care vizează răstimpul 1541–1918: Istoria Transilvaniei, vol. I, (până la 1541), coord.: Ioan–Aurel Pop şi Thomas Nägler, Cluj-Napoca, 2003; Istoria Transilvaniei, vol. II, (de la 1541 până la 1711), coord.: Ioan–Aurel Pop, Thomas Nägler, Magyari András, Cluj-Napoca, 2005; Istoria Transilvaniei, vol. III, (de la 1711 până la 1918), coord.: Ioan–Aurel Pop, Thomas Nägler, Magyari András, Cluj-Napoca, 2008.

Activitatea notabilă şi publicaţiile numeroase şi de calitate ale profesorului Ioan–Aurel Pop, ca şi reputaţia naţională şi internaţională a D–sale, au fost apreciate de Academia Română, cel mai înalt for academic şi cultural naţional, ca reprezentând excelenţa în cercetare; ca urmare, profesorul Ioan–Aurel Pop a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 2001 şi apoi membru titular, în 2010, fiind cel mai tânăr dintre membrii Secţiei de Istorie şi Arheologie din ultimele 5 decenii ale existenţei acesteia. Din 1999, profesorul Ioan–Aurel Pop este membru corespondent al Academiei Europene de Litere, Arte şi Ştiinţe din Paris, după ce anterior fusese cooptat ca membru în Comisia de Istorie a Relaţiilor Internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice, iar în 2007 a fost ales vicepreşedinte al Comitetului Naţional al Istoricilor din România.

Acad. Ioan–Aurel este conducător de doctorat de mai bine de un deceniu şi jumătate, coordonând teze evaluate şi apreciate cu cel mai înalt calificativ, majoritatea ulterior publicate şi recenzate pozitiv, multe dintre acestea laureate cu premii ale Academiei Române. Cadru didactic preţuit deopotrivă de studenţi, masteranzi şi doctoranzi, de colegii de breaslă şi în general de mediul academic şi cultural din marele centru universitar transilvan, Acad. Ioan–Aurel Pop a fost învestit cu încrederea majorităţii corpului didactic al Universităţii „Babeş–Bolyai” din Cluj-Napoca, fiind ales în martie 2012 Rector al celei mai mari instituţii publice de învăţământ superior şi de cercetare de excelenţă din România.

Fără îndoială, ne aflăm în faţa unui istoric reputat, a unui savant care prin tot ceea ce a întreprins în cursul impresionantei sale cariere, încununată de succese şi gratificată de recunoaştere naţională şi internaţională, deci prin rezultatele remarcabile ale muncii depuse pe ogorul ştiinţelor istorice, onorează Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.

Ad maiora! Verba docent, exempla trahunt.