Vă aşteptăm să luaţi parte la evenimentul de lansare a cărţii METAFIZICA IDEALISTĂ A BUDHISMULUI VIJÑĀNAVĀDA a autorului Ovidiu Cristian Nedu, în ziua de joi, 20 februarie,  2014, ora 12.00, în sala AS 004 de la sediul facultăţii.

Printre invitați se numără Cristian Dragoș Căldăraru - directorul Muzeului de istorie „Paul Păltânea” din Galați, conf, univ. dr. Ivan Ivlampie, decanul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie și conf. univ. dr. Silviu Lupașcu, profesor în cadrul Departamentului de Istorie, Filosofie, Sociologie. Momentul va fi moderat de conf. univ. dr. Ion Cordoneanu.

Lucrarea lui Ovidiu Nedu scoate în evidenţă mai degrabă eşecul unei încercări filosofice decât reuşita acesteia. Este vorba despre eşecul înregistrat de filosofii budhişti aparţinând ramurii Vijñānavāda în a găsi o soluţie la mult discutata problemă a răului. Aceşti filosofi, ca de altfel şi teologii creştini, au avut sarcina de a concilia două elemente a căror coexistenţă este în mare măsură problematică: principiul caracterizat de universalitate şi puritate, pe de o parte, şi existenţa umană decăzută, pe de altă parte.

Filosofia Vijñānavāda, folosindu-se de o diviziune a întregii existenţe în trei registre, încearcă să ofere, într-un context ontologic monist, o explicaţie a apariţiei răului care să lase realitatea, cel puţin sub aspectele sale esenţiale, neafectată de rău. Prezenta lucrare, printr-o analiză detaliată a modului în care Vijñānavāda structurează existenţa, scoate în evidenţă faptul că această separaţie dintre pur şi impur este doar una aparentă. În realitate, cele trei niveluri de existenţă „fuzionează” şi, ceea ce este cel mai grav, cel de-al treilea nivel, cel al răului, este în mod inevitabil asociat primelor două niveluri pure.

Ceea ce am apreciat în mod deosebit la acest studiu este faptul că se bazează în mod preponderent pe sursele primare ale şcolii şi doar în mod secundar pe lucrări de exegeză. Sunt avute în vedere originalele sanskrite ale textelor şcolii şi doar în cazul în care originalul nu a supravieţuit iar textul s-a păstrat doar în traduceri tibetane sau chineze s-a folosit traducerea sa într-o limbă modernă. Lucrarea include numeroase citate din literatura primară a şcolii, iar eforturile de a traduce aceste citate merită remarcate, avându-se în vedere dificultatea deosebită a traducerii dintr-o limbă clasică.

Pentru mediul filosofic din România budhismul reprezintă încă o filosofie exotică iar majoritatea lucrărilor ce au abordat acest domeniu s-au bazat în special pe surse secundare, pe exegeză modernă. Astfel că o abordare mai precis delimitată şi care se sprijină în principal pe surse primare este cât se poate de binevenită. Budhismul reprezintă totuşi ideologia care, chiar dacă nu a fost întru-totul îmbrăţişată, a influenţat o mare parte a Asiei şi ar fi dificilă înţelegerea anumitor aspecte ale culturii orientale fără o cunoaştere prealabilă a anumitor elemente din religia budhistă. Mai mult decât atât, filosofia Zen, care a depăşit deja graniţele Asiei şi a reuşit chiar o anumită integrare în cultura occidentală, nu reprezintă altceva decât o versiune chineză a doctrinei Vijñānavāda.