Senatul Universităţii „Dunărea de Jos" din Galaţi va acorda titlul academic de DOCTOR HONORIS CAUSA domnului prof.univ.dr. Gheorghe CHIVU, personalitate emblematică a lingvisticii şi filologiei româneşti, membru corespondent al Academiei Române, cercetător ştiinţific principal gradul I în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu" al Academiei Române.

Ceremonia va avea loc joi, 31 mai 2012, în sala de festivităţi „Aula Magna" (Str. Domnească nr 111, Corp AE), cu începere de la ora 11.00.

Domnul Gheorghe Chivu este un reputat profesor şi cercetător consacrat în domeniul filologiei româneşti, fiind unanim recunoscut între cei mai buni specialişti în problemele limbii române literare vechi şi ale editării ştiinţifice de texte aparţinând perioadei de început a culturii noastre scrise. Domnia Sa are o bogată activitate didactică şi de cercetare, desfăşurată în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, respectiv în cadrul Academiei Române, la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetii" şi la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu", cu rezultate remarcabile în domeniile filologiei textelor vechi, istoriei limbii române, respectiv istoriei limbii române literare, stilisticii limbii române literare, lexicologiei şi lexicografiei româneşti.

Gh. Chivu a redactat, singur sau împreună cu alţi cercetători, volume de referinţă pentru cunoaşterea monumentelor scrisului vechi românesc şi a evoluţiei limbii noastre de cultură. A publicat, în ediţii critice de tip academic, două dintre textele ilustrative pentru secolul de început al scrisului în limba română: Pravila tipărită de Coresi şi miscelaneul cunoscut sub numele Codex Sturdzanus, cea mai veche culegere de aşa-numite „cărţi populare" cunoscută în spaţiul românesc. Această ultimă ediţie a fost distinsă de Academia Română, pentru noutatea şi valoarea informaţiei ştiinţifice, cu premiul „Timotei Cipariu".

În urma unor laborioase cercetări întreprinse în biblioteci din Ungaria, Gh.Chivu a pus la dispoziţia specialiştilor, prin volume tipărite la Editura Academiei Române, două dintre cele mai interesante, dar anterior puţin cunoscute scrieri lingvistice vechi româneşti: Dictionarium Valachico-Latinum, primul dicţionar original al limbii române, scris cu litere latine la mijlocul secolului al XVII-lea, şi Institutiones Linguae Valachicae, cea mai veche gramatică originală a limbii noastre, scrisă în limba latină, în jurul anului 1770. Cele două opere vechi, repuse în circulaţie de Gh. Chivu în spiritul normelor filologiei moderne, au o valoare excepţională pentru lingvistica şi filologia românească.

La aceste ediţii se adaugă Bibliografia filologică românească. Secolul al XVI-lea (1974, în colaborare), Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice (1982, în colaborare), precum şi peste două sute de studii şi articole în care sunt dezbătute particularităţi lingvistice şi mai ales filologice ale diferitelor texte vechi româneşti. Prin cercetările sale asupra textelor vechi şi prin ediţiile admirabile pe care le-a realizat, Gh. Chivu se înscrie în linia marilor filologi: Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, I. Bianu, Gr. Tocilescu, Al. Rosetti, Ion Gheţie etc.

În domeniul limbii literare, Gh. Chivu a demonstrat existenţa bine marcată a stilurilor funcţionale de bază încă în perioada de dinainte de secolul al XVIII-lea. Ideile sale în această materie, întemeiate pe numeroase analize de text, sunt expuse în volumul Limba română de la primele texte până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Variantele stilistice (2000) şi în volumul colectiv Istoria limbii române literare. Epoca veche (1997).

Gh. Chivu este coautor al unei opere remarcabile: Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche, 1421-1760, apărută în 1992 - primul dicţionar de neologisme datat, din lingvistica românească, prin care se demonstrează existenţa unor puternice influenţe latino-romanică asupra lexicului românesc cu mult înaintea epocii moderne, înlăturându-se astfel o prejudecată privitoare la izolarea scrisului vechi românesc de cultura apuseană.

Studiind evoluţia limbii noastre literare de la formele proprii scrisului din secolele XVI-XVIII la cele moderne, Gh. Chivu a ajuns la constatarea coexistenţei în cultura română modernă a două variante literare, una laică, individualizată sub influenţă latino-romanică în sec. Al XIX-lea şi alta religioasă, continuatoarea fidelă a structurilor stilistice vechi, până în secolul al XVIII-lea. Această constatare a devenit astăzi direcţie metodologică de cercetare acceptată de numeroşi specialişti.

În prezent, Profesorul Chivu coordonează lucrările de elaborare a două opere fundamentale: Istoria limbii române (Vol. III), din planul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetii", şi Enciclopedia literaturii române vechi, la Institutul de Literatură şi Teorie literară „G. Călinescu".

„Considerentele aprecierii noastre faţă de activitatea profesorului şi cercetătorului Gheorghe CHIVU au vedere însă nu doar recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice, ci şi ataşamentul manifestat de Domnia Sa faţă de comunitatea filologică gălăţeană. Trebuie să spunem aici că Profesorul Gheorghe Chivu a fost, nu o dată, oaspetele Facultăţii de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos" din Galaţi, participând cu generozitate la diferite evenimente culturale şi manifestări ştiinţifice (conferinţe, colocvii), pe care le-a girat cu autoritatea de care se bucură, atât din poziţia de membru în comitetele ştiinţifice, cât şi ca participant cu comunicări în plen şi/sau pe secţiuni. Nu trebuie uitat nici faptul că Domnia Sa, în calitate de membru corespondent al Academiei Române şi coordonator de sector în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu", ne-a pus la dispoziţie (ca donaţie), în repetate rânduri, lucrări de specialitate apărute sub egida Academiei Române, facilitând, totodată, accesul filologilor gălăţeni la bazele de date oferite de Biblioteca Academiei. A încurajat şi a sprijinit, ori de câte ori a avut ocazia, proiectele şi iniţiativele în domeniu ale tinerilor cercetători din cadrul facultăţii noastre, contribuind chiar la formarea ca specialişti a unora dintre ei, care au beneficiat, ca masteranzi sau doctoranzi, de îndrumarea pe care le-a oferit-o Domnia Sa în calitate de profesor sau de referent în comisiile de doctorat." (Fragment din Laudatio)